Am scris la mine pe blog cateva ganduri la ceas tarziu de noapte despre ShoeBox 2011:
Zilele acestea intrebam pe toti cei care veneati cu cutii sa vad “unde ati auzit despre ShoeBox” si 90% din raspunsuri erau ceva de genul “am vazut pe Wall la un prieten si am vrut sa particip si eu”
Cum sa nu te bucuri? Cum sa nu simt emotia aia in suflet, care e asa de frumos “refugiata” in gat, concretizata prin acel “nod” pre-lacrimare? Cum sa nu continui search-ul pe Google sau in Facebook? E minunat sa descoperi inca un link, inca un banner, inca o postare, inca o mentiune…
Altii au facut un mic research si au gasit solutii pana si la lipsa unor cutii pentru cei care vroiau sa participe si nu le aveau…
Cum sa nu iti tresalte inima de emotie, cand vezi romani plecati din tara, care reactioneaza si se implica?
Nu am fost pregatit sa fac fata la avalansa de entuziasm si nivelul de implicare online si offline al atat de multor oameni, asa ca nu voi lista inca pe toti cei care s-au implicat, pentru ce mi-e imposibil la acest moment.
Lasă un răspuns